Dar cu toate astea norocu-i zâmbeşte
Pare ca destinul viata-i ocroteşte.

Astfel, langa dansul, Purice, aprodul
Se opreste-ndata, linistind norodul

Langa iapa-i alba, el descalecheaza
Lui Stefan al Moldovei frau-i ?nm?neaza:

Prea marite doamne, mantuie-ne tara
Ca altfel ne-apuc-aicea primavara?

Stefan se avanta, sare inspre sa
Insa isi da seama ca nu merge-asa.

Iata-l pe aprodul Puric tupilat,
Si in sfarsit Stefan pe cal s-a urcat.

Lupta iar incepe, oastea moldoveana
Merge si invinge ostirea dusmana.

Iar pentru aceasta demna aplecare
Purice devine Movila ? armas mare.